Mercur şi Lună în Leu. Zilele trecute am experimentat un Jupiter Cazimi la 3˚  (de Sânziene) şi o Lună Nouă în Rac (ce a deschis un nou ciclu legat de nevoile emoţionale, intimitate, familie, rădăcini şi trecut), aceste două zile fiind considerate unele dintre cele mai norocoase zile ale anului.

Începând de aseară, Mercur a intrat in Leu, unde va rămâne până la începutul lui Septembrie, urmat de Lună, care îşi face intrarea în acelaşi semn, în această dimineaţă. Cu Mercur în Leu, aflat în poziţie de cădere, va fi o vară cu mult focus pe copii (că tot au intrat în vacanţă), dar şi pe distracţie, pe bucuria clipei prezente sau cu teme legate de leadership, gândire creativă, originalitate şi exprimare curajoasă. Conjuncţia cu Luna va aduce o profundă nevoie de auto-exprimare, dorinţa de a crea sau de a fi validaţi şi apreciaţi pentru ceea ce creăm, dar şi narcisism, egocentrism şi grandomanie.

Opoziţia cu Pluto in Vărsător (care e tot o poziţie de cădere) poate aduce situaţii dramatice, confruntări şi crize la nivel colectiv sau conflicte în care informaţia poate fi folosită pentru a controla şi pentru a obţine avantaje. Luând în considerare conflictele la nivel mondial şi declaraţiile de la Summitul de la Haga, acest tranzit ar putea spori numărul de discuţii între leaderii NATO privind apărarea colectivă. Trigonul cu Neptun şi Saturn in Berbec, dar şi sextilul Pluto – Neptun şi Saturn reuşesc să îndulcească această opoziţie. Cel dintâi aspect poate aduce soluţii practice, noi perspective sau abordări pragmatice asupra acestor probleme. Situaţiile pot fi expuse, însă, într-o lumină mai bună decât cea reală, ceea ce poate duce şi la dezamăgire.

E necesar să ne amintim că ceea ce trăim la nivel global e rezultatul umbrei colective neintegrate la care contribuim individual (prin frica, ura, dorinţa de control si tot ceea ce respingem în noi si proiectăm in ceilalţi). De aceea e important să ne întoarcem atenţia în aici si acum, să trăim clipa cu bucuria şi entuziasmul unui copil, sa trăim din inima, liniştind totodată mintea.

CorLeonis. Nu ştiu cât a fost despre a da frâu liber imaginaţiei sau cât a fost despre a atrage atenţia printr-un bold statement, însă copilul meu interior a asociat energia acestor tranzite cu steaua fixă CorLeonis (cunoscută, de asemenea, şi sub numele de Regulus).

CorLeonis “Inima Leului” e una dintre cele patru stele regale din astrologie, alături de Antares “Ochiului Taurului”, Alderaban – “Inima Scorpionului” şi Fomalhaut – “Gura Balenei” şi e o stea fixă asociată cu regalitatea, conducerea, puterea şi influenţa. Orice planetă conjunctă cu Regulus (atenţie, se iau în considerare doar conjuncţiile strânse, la un orb de maxim 1-2˚ !) aduce faimă, vizibilitate, poziţii de autoritate şi respectul celorlalţi. Cu toate astea, CorLeonis aduce lecţii karmice semnificative, în special cele legate de mândrie, putere şi responsabilitatea care vin la pachet cu poziţiile de conducere. În eventualitatea în care nativul devine arogant, răzbunător sau face abuz de puterea sa, căderea îi va fi extrem de dramatică. Tradiţional, aceasta a fost situată la 29˚ 00’ de Leu, însă mişcarea lentă a axei de rotaţie a Pământului a dus la avansarea poziţiei sale în timp. De aceea, din 2012, CorLeonis a ajuns la 0˚ 00’ în Fecioară, semnul guvernat de Mercur. Dacă Regulus în Leu era despre a capta atenţia, despre ego, dominare, onoare, glorie şi carismă, trecerea în Fecioară simbolizează o reformă către un leadership eficient, umil, focusat pe a face bine lumii fără a fi in luminile reflectoarelor. Puterea în acest caz vine prin integritate, nu prin spectacol.

La alegerea noului Papă, când acesta a declarat că va prelua numele Leon XIV, am avut curiozitatea de a vedea ce fel de inima stă în pieptul acestui om despre care nu auzisem nimic până în acel moment. Nu mică mi-a fost mirarea când am constatat că la naştere, Regulus îi făcea conjuncţie cu Pluto în Leu (deşi la un orb uşor peste 2˚ , poate da teme despre transformare prin leadership autentic, generozitate, loialitate), iar din 2012, îi face conjuncţie cu Luna în Fecioară (poziţie ce arăta nevoi emoţionale legate de a servi, de a avea grijă de cei din jur, de arăta afecţiune prin gesturi practice, de a se pune în slujba oamenilor). Deloc întâmplător, în octombrie 2013, Papa Leon s-a întors în Provincia sa Augustiniană din Chicago, unde a ocupat funcţiile de director de formare la Mănăstirea Sfântul Augustin, prim consilier și vicar provincial – funcții pe care le-a deținut până când Papa Francisc l-a numit, la 3 noiembrie 2014, Administrator Apostolic al Diecezei peruane de Chiclayo, ridicându-l la demnitatea episcopală de Episcop titular de Sufar. Două luni mai târziu, a fost hirotonisit ca episcop în Catedrala Sfânta Maria. Pe 26 septembrie 2015, a fost numit episcop de Chiclayo de către Papa Francisc, poziţie pe care a ocupat-o până in 2023, când a fost ridicat la rang de arhiepiscop.

În toată perioada petrecută în Peru, acesta a servit în mod direct congregaţiei printr-un stil pastoral umil şi dedicat: a vizitat comunităţile vulnerabile inclusiv în timpul inundaţiilor de la El Niño (fiind fotografiat în cizme înnoroiate), a lansat proiecte sociale majore, precum proiectele de ecologizare urbană, programe pentru antreprenorii locali, cantine sociale sau strângere de fonduri pentru instalaţii de generare de oxigen în timpul pandemiei COVID-19. Fără doar şi poate, încă dinaintea investirii sale, Papa Leon al XIV-lea a personificat arhetipul CorLeonis în Fecioară şi a devenit un simbol al leadershipului servant, folosind puterea şi generozitatea sa pentru a servi colectivului.  

Coerenţă inima-creier. O altă analogie cu energia acestor tranzite este coerenţa inimă-creier, concept despre care am citit prima oară în cartea lui Dispenza “Becoming Supernatural”. Coerenţa inimă-creier este o stare fiziologică şi psihologică de armonizare între ritmul cardiac, sistemul nervos şi activitatea cerebrală. E acel moment când inima şi creierul lucrează sincronizat, ceea ce aduce beneficii impresionante pentru sănătatea fizică, mentală şi emoţională.

Pentru a vă oferi o imagine mai clară, vă voi povesti despre penultima constelaţie la care am mers în 2022. Intenţionam să îmi lucrez stima de sine, iar facilitatorul, într-un moment de intuiţie, a sugerat să lucrăm cu părţile şi m-a invitat să aleg pe rând, reprezentanţi pentru creierul, inima şi stima mea de sine. Nici nu începem bine, că Alexandra, cea care îmi reprezenta inima, se apucă să sară de pe un picior pe altul. E veselă, volubilă, nebună de-a dreptul! Zâmbesc la gândul că “inima mea e nebună”. Delia, creierul meu, cu mult mai cumpatată, răspunde strategic tuturor întrebărilor inimii, lansate parcă la foc automat. Într-un final, cuprinsă de nerăbdare, mândra mea inimă se uită la mine şi mă întreabă: “Serios? Ăsta e creierul? Dar eu sunt mai deşteaptă ca el!” (Niciuna dintre fete nu-l citise pe Dispenza, dar eu aflasem ca inima chiar e mai desteaptă, având propriul creier, cu aproximativ 40000 de neuroni senzoriali şi motori capabili să simtă, să memoreze şi să trimita semnale către creier.) Se iscă o ceartă puternică, şi atât pentru mine, cât şi pentru cei din jur care privesc toată scena, pare un scenariu demn de o piesă de teatru. Râd cu lacrimi până când observ că stima de sine, pe care n-o băgase nimeni în seamă până atunci, plânge cu suspine.

Inima nebună si creierul strateg încep negocierile şi într-un final, se obţine un armistiţiu. Când inima şi creierul meu conlucrau, stima de sine zâmbea, şi creştea, şi creştea văzând cu ochii. Când inima şi creierul meu nu mai erau în competiţie, contribuiau amândouă stimei de sine. Când inima şi creierul erau în coerenţă, tragicomedia se aplana cu multă linişte şi recunostinţă.  

De acelaşi lucru avem nevoie şi la nivel colectiv: atunci când inimile şi creierele noastre vor stinge războiul de independenţa susţinut atâţia ani de conflictul “oglindă-oglinjoară, cine e cea mai frumoasă/desteaptă din ţară?”, abilităţile şi coerenţa dintre acestea vor elibera creativitatea şi recunostinţa.