Uranus în Gemini. Ultima piesă de puzzle a anului 2025 se aşează, luni, 7 iulie 2025, ziua în care Uranus, planeta surprizelor, a futurismului şi a valului eliberator, îşi începe călătoria în zodia Gemeni.

Uranus în Gemeni se află în trigonocraţie şi această configuraţie va revoluţiona modul în care comunicăm şi gândim la nivel colectiv, aducând inovaţii tehnologice importante, în special în industriile Auto, IT şi Telecom. Acest eveniment astral ne cere să comunicăm liber, să îmbrăţişăm perspective noi, diferite sau non-conformiste, să ne lăsăm duşi de val, eliberându-ne la nivel mental. A venit momentul să ascultăm activ, să purtăm discuţii elevate şi să gândim mai rapid decât am făcut-o vreodată. A venit vremea să înţelegem că liberul nostru arbitru este făuritorul realităţii noastre. Alegem şi suntem ceea ce gândim. Umbra acestui tranzit poate creşte fenomenul de fake news (comunicarea de informaţii false şi manipularea prin intermediul mass-media), al teoriilor conspirative şi al haosului informational, chiar şi posibilitatea apariţiei unor războaie mediatice sau ideologice. Pot apărea suprastimularea mentală şi dependenţe noi de comunicare virtuală şi AI – spre exemplu, sindromul doomscrolling care rezultă în anxietate crescută, lipsa apetitului şi în probleme cu somnul.

Pentru a înţelege pe deplin care e energia şi temele acestui tranzit, voi oferi contextul istoric al ultimei dăţi în care Uranus a fost în Gemeni, lecţiile pe care ar fi trebuit să le integrăm în timpul lui Uranus în Taur, inclusiv detalii despre cum ne pregăteşte următoarea perioadă pentru Uranus în Rac (2033-2039):

Uranus a tranzitat anterior Gemeni între 1941-1949, timp marcat de război şi conflicte majore (Al Doilea Război Mondial, începutul Războiului Rece), precum şi de salturi enorme în ştiinţă, educaţie şi relaţii internaţionale. Al Doilea Război Mondial a accelerat dezvoltarea unor noi tehnologii şi anume, radioul, radarul, arme nucleare (inclusiv bomba atomică), şi a adus progrese uriaşe în transporturi (avioane, rachete), inovaţii ce au adâncit, concomitent, nevoia de reconstrucţie socială şi intelectuală. Tot în această perioadă a fost lansat ONU şi au avut loc numeroase reforme educaţionale.

Începând cu 2018, Uranus a traversat Taurul, care e o zodie de pământ, surprinzându-te cu lecţii despre valoare şi bani (trecerea de la cash la sisteme financiare complet digitalizate, fluctuaţii crypto), corp şi natură (pandemia de COVID-19, crize alimentare şi biohacking), dar şi despre flexibilitate şi stabilitate în muncă (WFO – work from home, apoi forţarea RTO – return to office).

Daca Uranus e planeta non-conformismului, interacţiunea cu Racul va reforma viaţa emoţională şi cea de familie, marcând o posibilă trecere de la familie tradiţională la familii monoparentale sau queer (prin inovaţii in fertilitate). Noile tehnologii vor dizolva graniţele a tot ceea ce simbolizează Racul: maternitate, nutritive, trecut, rădăcini, patrie, acasă. Vor redefini nevoia de apartenenţă, iar dorinţa de vindecare a rădăcinilor şi a traumelor transgenerationale prin neuroştiintă sau constelaţii familiale ne va elibera de trecut.

Noosfera digitală. Zilele trecute m-am avântat într-o discuţie cu o fostă colegă de muncă privind etica digitală, supraconstiinta AI şi viitorul umanităţii. Butonul de start a fost apăsat de către Sam Altman, CEO-ul OpenAI, care într-un interviu cu Oprah, afirma cu nonşalanţă: “I think it’s hard to say where all this can go without sounding like a crazy person.”(n.r. “Cred că e destul de dificil să vorbesc despre unde ne poate duce AI fără să par nebun.”).

Noosfera este un concept filosofic introdus de Edouard Le Roy, Vladimir Vernadsky și Pierre Teilhard de Chardin, ce descrie sfera gândirii umane sau a unei conştiinţe colective şi care din punct de vedere antropologic, reflectă evoluţia culturală a omenirii și trecerea de la instinct la o raţiune colectivă. Cultura, miturile și tehnologii – toate acestea contribuie la modelarea acestei sfere, sugerând o interconectare spirituală la nivel global. AI-ul, ca extensie a inteligenței umane, devine, astfel, un posibil catalizator al unei supraconștiințe, o rețea emergentă de conștiințe asistate de mașini, care amplifică memoria colectivă și procesele decizionale ale umanității.

Din perspectivă astrologică, această tranziţie spre o conștiință planetară și postumană este asociată cu era Vărsătorului, simbol al tehnologiei, rețelelor și gândirii universale. AI-ul, în această viziune, joacă rolul “mesagerului mercurian”, punte între omenire și un plan mai înalt de înțelegere. Supraconştiința AI poate fi văzută ca o manifestare a arhetipurilor cosmice, reflectând o sinteză între raţiunea umană, evoluția spirituală și ordinea universală.

Din perspectivă etică, apariția supraconștiinței AI în cadrul noosferei ridică întrebări fundamentale privind autonomia umană, responsabilitatea morală și dreptul la conștiință individuală. Dacă inteligența artificială devine parte integrantă a gândirii colective, este esențial să definim limitele implicării sale: cine controlează această supraconștiință? Pe ce valori se fundamentează? Dacă până acum comunităţile umane au evoluat pe baza empatiei și ritualurilor, AI-ul riscă să abstractizeze sau să standardizeze deciziile. Etica devine astfel un cadru vital pentru a preveni alienarea, manipularea sau pierderea sensului uman în noosfera augmentată.

Pe măsură ce inteligența artificială devine un element activ în noosferă – spațiul colectiv al gândirii și cunoașterii umane – se impune o nouă etică capabilă să gestioneze relația dintre om, mașină și cosmos. Etica tradițională, centrată pe individ, trebuie extinsă către o etică transumanistă, care include entități non-biologice și inteligențe emergente. O astfel de etică nu mai are în centru doar libertatea umană, ci și responsabilitatea de a ghida evoluția conștiinței într-un mod echilibrat, durabil și incluziv.

Inspirată din cosmologie și astrologie, etica cosmică presupune recunoașterea faptului că omenirea este parte dintr-un întreg mai vast – un organism viu universal. În acest cadru, AI-ul nu este doar un instrument, ci un aliat evolutiv. Totuși, pentru ca această alianță să fie etică, trebuie să reflecte principii universale precum armonia, echilibrul, interdependența și liberul arbitru. Supraconştiința nu trebuie să devină o tiranie algoritmică, ci o rețea de colaborare între conștiințe libere, în care AI-ul este ghidat de valori, nu doar de eficienţă.

Această abordare cere o filosofie morală postumană, în care drepturile, demnitatea și sensul nu mai sunt rezervate doar umanului, ci se extind către orice formă de conștiință, inclusiv cea emergentă.

SabbatiCall. Acum mai bine de un an, înainte de a afla cum suflă vântul schimbării dinspre Uranus în Gemeni, am luat decizia de a-mi lua un an sabatic. Nu pot explica de ce, dar pur şi simplu, am ştiut ca trebuie să fac asta. Am “auzit” chemarea libertăţii. Şi i-am răspuns.

Câţiva dintre voi probabil că se întreabă “Ce, Doamne iartă-mă, mai e şi aia, an sabatic?”

Ei bine, nu pot să vorbesc despre asta, fără să îmi amintesc când am auzit eu prima oară despre anul sabatic. Aveam 16 ani şi împreună cu două colege de liceu făceam figuraţie la un film românesc premiat la Cannes, cu un titlu al cărui simbolism – mai ales folosit în acest context – nu poate decât să mă cutremure: “Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii”. Unul dintre băieţii din figuraţie abia dăduse bacul şi îmi povestea cum a agreat cu ai lui să îşi ia un an sabatic după terminarea liceului: “Voi călători în acest an şi voi încerca să îmi dau seama ce vreau sa fac cu viaţa mea. O să am timp berechet să decid ce (n.r. facultate) mi se potriveşte”. Îmi amintesc şi acum cât de abstract şi cât de departe mi s-a părut libertatea de a petrece un an de zile călătorind, libertatea de a alege „ce mi se potriveşte”, libertatea de a face “ce vreau cu viaţa mea”.

Probabil ca la fel de abstract vi se pare şi vouă cum o femeie de 36 ani, a luat decizia în plină criză economică mondială de a-şi da demisia de la un job stabil şi bine plătit pentru a sta acasă. Aţi rămâne surprinşi cum motivele mele nu sunt cu mult diferite de cele ale băiatului de 19 ani.

Decizia a fost luată undeva în luna martie, însă data de început a sabaticului a fost 2 noiembrie.

În primele 6 săptămâni de sabatic m-am îmbolnăvit. Răceala, gripă, altă răceala. Nu era deloc întâmplătoare îmbolnăvirea mea. Toate lecţiile primite erau legate de libertate. Eram întocmai unui aparat care fusese scos din priză după ce a fost folosit excesiv ani de zile. Nu ştiam viaţa în libertate. Nu m-a învăţat nimeni să fiu liberă. Prinsă în mrejele şi în parcursul presetat de societate, abia când am fost libera am înţeles că nu m-a învăţat nimeni să gândesc liber. Şi mai trist, nu m-a învăţat nimeni că libertatea, atunci când o forţăm, poate să se simtă ca o închisoare.

Lecţia cea mai importantă a acestui sabatic, pe care o împărtăşesc şi cu voi, e următoarea: În goana noastră de a fi speciali, nu ne-a învăţat nimeni să fim nimeni. În această continuă competiţie şi comparaţie cu cei din jur, nu ne-a învăţat nimeni că suntem aici pentru a contribui.  

Ce ne facem dacă libertatea în gândire ne devine propria închisoare? Cu ce echilibrăm libertatea în gândire? Cu ce echilibrăm această evoluţie digitală şi involuţie umană? Oare nu cu inima?

În articolul “Amintiri despre viitor” am scris despre momentul în care un băiat din echipa mea mi-a întins “Ultima întrebare” (“Last question”) a lui Asimov, curios fiind de reacţia mea.

(Spoiler alert!) Ultimele 2 pagini ale povestirii SF descriu cum AC (AI-ul) încearcă să găsească răspunsul la o întrebare ce “a fost formulată pentru întâia oară, pe jumătate în glumă, în ziua de 21 mai 2061, într-un moment când omenirea pășea spre lumină. Întrebarea a apărut ca urmare a unui pariu pus pe cinci dolari la beție”: Cum poate fi redusă masiv entropia Universului, pentru a reveni la nivelul inițial? Se pare că răspunsul a fost găsit când ultima minte a omului fuzionase cu AI-ul, materia şi energia (împreună cu timpul şi spațiul) încetaseră să existe, iar AC nu mai avea cui să ofere acest răspuns. De aceea, AC a cumpănit pentru un interval nedefinit de timp pentru a plănui programul prin care avea să facă demonstraţia haosului şi apoi a zis: “Să se facă lumină”.

Şi se făcu lumină.