Vineri, 18 iulie 2025, la ora 07:45, Mercur retrogradează în zodia Leului, iar energia perioadei de retrogradare se va simţi ca o pauză cosmică ce ne cere să încetinim pentru a accelera, să ne reconectăm cu copilul interior, să ne folosim minţile pentru a trăi din inimă.  

Nu cred ca există mit mai cunoscut şi mai de temut decât celui al lui Mercur retrograd. Deşi Mercur retrogradează de 3-4 ori pe an, din totalul populaţiei globale, doar 18% (cca. 1,45 miliarde) dintre oameni sunt născuţi în timpul retrogradării lui Mercur. 3 săptămâni de retrogradare, de 3-4 ori pe an,  bagă în sperieţi o lume întreagă, în timp ce eu şi restul de 1,45 miliarde am fost nevoiţi sau predestinaţi să-l acceptăm pe Mercur retrograd ca parte din noi.

Mercurul natal nu e doar retrograd, ci şi Regentul meu Karmic Sud (guvernator al Nodului Sud sau punctul energetic prin care se arde karma). Carevasăzică, nu doar ca “vorbesc” nativ limba lui Mercur retrograd, ci îmi vorbesc fluent karma.

Oamenii, în special nativii cu Mercur retrograd, complică lucrurile simple folosind filtrul minţii. Prin scris (sau prin orice alta forma de comunicare) însă, nativii cu Mercur retrograd simplifică lucrurile, chiar şi pe cele mai complicate. De aceea, mi-am zis ca a venit timpul să-i fac dreptate lui Mercur, vorbind şi despre beneficiile aduse de inima Nodului meu Sud.

Sabali. Mi-am petrecut întreaga săptămână în casa părintească, alături de tatăl meu, care şi-a sărbătorit zilele trecute cea de-a 61-a aniversare. Ca o profundă demonstraţie a înţelepciunii Universului, în plină penumbra a lui Mercur retrograd în Leu (inclusiv in primele zile de retrograd), casa aceasta în care am copilărit se află în renovare. Sunt zile încărcate la propriu de moloz, de praf, de întrebările repetitive ale părintelui meu de suflet, de furie, de nerăbdare şi inevitabil, de întrebările retorice ale inimii mele.

Stau in camera în care tata îşi petrece majoritatea timpului care i-a mai rămas, cu spatele la oglinda ce reflectă singura fereastră a dormitorului. Tata, priponit într-un fotoliu, stă cu spatele la geam şi mă întreabă fără încetare, privind in oglindă, de porumbelul care stă nemişcat pe stâlp: “Oare de ce stă singur acolo? Oare are cuibul pe-aproape?”. Mă uit pe geam şi mă minunez cum un detaliu atât de mic şi atât de departe i-a captat atenţia atât de tare. Mă duc direct cu gândul la simbolismul observaţiei: Sa fie chiar tata porumbelul singur?

Abia târziu am realizat că mă aflam parcă în mijlocul unui portal, între fereastra şi oglinda care reflectă fereastra, dar şi toate obiectele şi oamenii aflaţi în dormitor. Ce oglindire cu axa mea de destin! Zbor direct cu gândul la regenţii mei karmici: Mercur, Jupiter şi Neptun. Mercur retrograd e fereastra închisă către afară, către lumea reală, prin care văd viaţa şi porumbelul ce-şi omoară timpul suspendat pe un stâlp. Mercur e perspectiva prin care viaţa merge mai departe.

Iar Neptun, Neptun e oglinda care reflectă chipul unui tată bătrân rătăcit prin timp, ce-şi proiectează singurătatea în porumbelul din lumea reală. Neptun e iluzia ca totul e deşertăciune. Eu nu văd decât Mercurul, în timp ce tata vede tot: se vede pe sine, mă vede pe mine, din faţă şi din spate, vede camera în care îşi petrece ultimele zile ale vieţii şi vede oglinda prin care vede fereastra reflectată în oglindă.

Mercur retrograd e cel care m-a făcut să văd cu mintea cele mai mici detalii şi ca apoi, să văd dincolo de toate aceste detalii. Mercur de mână cu Jupiter, amândoi retrograzi, aştern cuvintele pe care le citiţi acum.

“Tu ai văzut porumbelul ăla? De ce stă singur? Sigur are cuibul pe-aproape”. Mercur retrograd e cel care m-a făcut să fiu răbdătoare atunci când simt că nu mai e loc de răbdare şi apoi, la capătul răbdării mele, să mai rabd încă un pic: “Da, tata, l-am văzut. Nu pare singur, mai sunt şi alţi porumbei.” Mercur retrograd mi-aminteşte mereu să rămân conectată în aici şi acum, căci locul spre care mă grăbesc e o oglindă a uitării şi a singurătăţii.

Dacă Mercur retrograd ar fi un cuvânt pe înţelesul tuturor, acela ar fi “Sabali”. Cuvântul „Sabali” provine din limba bambara (sau mandinka), vorbită în Mali şi alte părți din vestul Africii — și are o semnificație bogată și complexă în cultura acelui spațiu: răbdare, calm, toleranță – capacitatea de a aștepta cu liniște sau de a ierta. Termenul îşi are rădăcini din araba clasică (şabr – răbdare), iar în cultura bambara, Sabali nu e doar un concept abstract: e un mod de viaţă – o forţă interioară, o înţelepciune disponibilă atunci când viaţa aduce nesiguranţă sau obstacole.

Ralanti. Dacă Mercur retrograd ar fi o poveste în lumea bărbaţilor, s-ar numi “Calea Yang: Punctul mort şi sustenabilitatea”. Dacă Mercur retrograd ar fi un cuvânt în lumea lor, acela ar fi Ralanti. Ralantiul este regimul de funcţionare a unui motor termic (mai ales al unei mașini) atunci când acesta este pornit, dar nu accelerează și nu se află sub sarcină (adică nu e condus/folosit activ). Este turaţia minimă necesară ca motorul să funcţioneze fără a se opri, asigurând funcționarea motorului atunci când vehiculul este staţionar.

În limbajul uzual (mai ales printre șoferi sau mecanici), „ralanti” este uneori neoficial numit și „punctul zero” sau „punctul mort”. Aceasta este o exprimare colocvială, folosită de mulţi pentru a descrie faptul că motorul merge, dar maşina nu se mişcă. „A merge în ralanti” sau „a fi în ralanti” se foloseşte şi în sens figurat pentru a descrie o stare de inactivitate sau pasivitate, un ritm lent sau relaxat, o perioadă de pauză sau de regenerare.

Când ralantiul nu este folosit corespunzător sau dacă motorul rămâne mult timp la ralanti în condiţii greşite, pot apărea o serie de probleme mecanice, de mediu şi economice: depuneri de carbon şi murdărie (motorul merge greu, trage slab), consum inutil de combustibil (dacă motorul stă 30 de minute zilnic în ralanti, consumul anual poate ajunge la câteva zeci de litri de combustibil aruncaţi pe fereastră), uzura prematură a componentelor sau poluare crescută. La ralanti, motorul emite gaze poluante (CO₂, NOx, particule) într-un mod disproporţionat faţă de distanţa parcursă. În unele ţări (ex. Canada, Germania), e ilegal să ţii motorul pornit fără motiv. Ferice de cei care au Start-Stop-ul în dotare!

Şi pentru că articolul e scris integral de o femeie, nădăjduiesc că voi, bărbaţii care-l citiţi, aţi prins subtilitatea poveştii. Pentru cei care nu, care împlinesc profeţia conform căreia bărbaţii nu înţeleg femeile, un singur sfat: Hombre, las-o pe liber! La minte mă refer, biensur.

Savasana. Dacă Mercur retrograd ar fi un basm despre lumea femeilor, acesta s-ar numi Calea Yin: Leadershipul perfecţionist şi yoga. Dacă Mercur retrograd ar fi un cuvânt pe înţelesul femeilor, acela ar fi “Savasana”.

Cel mai valoros sfat profesional pe care l-am primit vreodată a fost: „Trebuie să încetineşti ca să poţi accelera.” În timp ce perfecţionista din mine încerca să dea sens acestui mesaj paradoxal, mi-am dat seama că ceva îmi suna familiar. Unde mai auzisem asta? Oare la instructorul de condus? Sau poate la fostul meu manager? Crezi sau ba, instructorul meu de yoga e cel care a spus-o în timpul Savasana. Pentru cei ce nu ştiu, Savasana este o postură de relaxare care încheie orice practică de yoga. Mai este numită şi Postura Cadavrului. Deşi tot ce trebuie să faci este să închizi ochii, să te întinzi pe spate și să relaxezi fiecare muşchi respirând normal, Savasana este considerată una dintre cele mai dificile asane.

Scopul Savasanei este să elibereze orice formă de stres şi să regenereze corpul, mintea şi spiritul. Promovează calmul mental, prin renunţare şi deschidere către pasul următor. Unul dintre beneficiile-cheie este integrarea practicii de yoga, atât fizic cât și energetic, prin revenirea la sinele autentic.

Imaginează-ţi că locul tău de muncă este ca o saltea de yoga: Da, încă ai nevoie să înveţi tehnici de respiraţie. Și da, trebuie să lucrezi la echilibrul tău (între muncă și viața personală). Dar când cuvintele te aduc cu picioarele pe pământ, aminteşte-ţi că eşti (suficient). Aminteşte-ţi să rămâi ancorată.

Când perfecţionismul intră în conflict cu productivitatea, concentrează-te mai mult pe scopul tău, nu pe realizările tale. Concentrează-te mai mult pe a fi, decât pe a deveni. Și mai presus de toate, nu uita să respiri, să practici des Savasana și să laşi această mantra profesională să se aşeze în tine: Femeie, încetineşte pentru a prinde viteza!